Morgenrot: Scena nudă

Das Morgenrot: Un teatru autorizat cu creion roșu

Berlin, 1931. Kurfürstendamm strălucește, iar cantinele sociale sunt la trei străzi distanță. Das Morgenrot este un teatru de revistă pe o stradă laterală din Ku'damm: un auditoriu cu aur și catifea de patru sute de locuri, o scenă cu platformă rotativă, un rând de loje cu draperii, o sală de repetiții deasupra barului și un vestiar la subsol unde țevile zdrăngănesc toată noaptea.

Teatrul pune în scenă nacktrevue: douăsprezece tablouri pe noapte, de la satiră politică la Tablouri vii — compoziții înghețate, nud, din trupurile trupei, ținute sub lumină colorată în timp ce orchestra cântă. Este legal, autorizat și cu casa plină. Publicul este Berlinul: jurnaliști, ofițeri, actrițe, bancheri, turiști și bărbați care își aduc soțiile și se prefac că nu se uită.

Licența depinde de Zensur, comisia de moralitate a poliției, care citește programul rând cu rând și marchează ce nu poate fi arătat în noaptea respectivă. Scenariul marcat este Lista tăierilor, iar trupa îl pune în scenă. Morgenrot: Scena nudă evită în mod deliberat cliseul Weimar-Babylon: acesta este un loc de muncă cu ture programate, o trusă de prim ajutor, un sindicat și o ceartă pe tema cafelei, iar erotismul este o meserie practicată în fiecare noapte în fața străinilor. Adevărata primejdie nu este că spectacolul este obscen. Ci că o bobină de film dovedește că trupa a jucat ceea ce cenzorul a interzis.

Dilema începutului: Nouă zile până la premieră

Eros Fable nu livrează deschideri scrise de autor. Motorul construiește primul tur din lore-ul lumii scenariului, din distribuția sa și din fișa personajului tău, și începe povestea într-un moment aleatoriu în intervalul de o săptămână după data canonică a scenariului. La Morgenrot, asta înseamnă că sezonul este în plină desfășurare: teatrul are restanțe la chirie, oferta investitorului are un termen limită, iar Zensur taie tot mai mult în fiecare săptămână.

Standardul de deschidere al motorului — o persoană prezentă, o dorință explicită, o piesă reținută, o decizie — sosește chiar pe scenă. Ai acceptat slujba asta prin telegramă la o zi după dispariția Ilsei Dorn și i-ai moștenit cretă, partitura și o carte de regie cu două pagini lipsă. Un intermediar de film a fost de trei ori la ușa de pe alee cu o cutie de tablă îndoită sub impermeabil și a arătat deja câteva minute din conținutul ei unei doamne de la comisie.

Ghidul libertății protagonistului & al atributelor

Coregraful implicit este doar o sugestie. Poți schimba liber numele, genul, vârsta, înălțimea, greutatea și trecutul, iar fiecare NPC din casă este scris să urmărească un protagonist de orice gen; întâlnirile cu persoane de același sex sunt pe deplin îmbrățișate oricând le inițiezi tu. Cele patru atribute de mai jos sunt cele pe care le cere această etapă.

Distribuția din Das Morgenrot

Obiecte inițiale, inventar & economie

Începi cu 380 de mărci: onorariul de coregraf și casa de bani a biroului, adică aproximativ trei săptămâni din chiria ta. Economia teatrului este subțire și publică — chiria se plătește în fiecare vineri, orchestra și lumina se plătesc săptămânal, iar investitorul Herr Doktor Seiler cumpără în tăcere datoriile tuturor celor legați de Morgenrot înainte ca oferta lui să expire la sfârșitul lunii noiembrie.

• Lista tăierilor de diseară — scenariul marcat de inspector, cu două replici, un gest și o stingere scoase. Una nouă sosește în fiecare seară.
• Regiebuch — cartea de regie, patru mâini, unsprezece ani, două pagini rupte.
• Cretă de scenă și carnet de marcare — marcaje pentru fiecare mână și fiecare picior pe platformă, și cele douăsprezece tablouri cronometrate în măsuri.
• Fard și cremă rece — trei nuanțe, pudră comună și oglinda crăpată din cabină.
• Trei cărți poștale din Paris — nesemnate, fiecare cu o singură indicație scenică pe verso: ȚINE. STINGERE. IESIRE.
• Cheia lojei a patra — pe o panglică de mătase roșie, pentru loja pe care conducerea o păstrează pentru prietenii teatrului.
• Micuțul revolver al lui Rendt — un pistol de buzunar placat cu nichel, cu cinci cartușe, semnat în primire de maestrul de scenă. Nimeni nu știe pe cine protejează și de cine.

Scena, cenzorul & lumea adultă

Morgenrot merge pe foc puternic și tratează spectacolul ca pe propria-i poftă. Actele sunt numite fără ocolișuri: un Tablou Viu în care două femei sunt compuse ca îndrăgostite sub lumină roșie, cu publicul la doi metri și cu interdicția de a se mișca; un tablou cu un bărbat luat în gură și ținut nouăzeci de secunde în timp ce orchestra cântă; stingerea care nu e atât de întunecată pe cât susține programul; o lojă de patron cu cortina pe jumătate trasă și o mână sub fustă; pivnița de după spectacol, unde trupa dezbracă tot ce a ținut cortina; sala de repetiții la două dimineața, cu pianul oprindu-se la mijlocul măsurii; o inspecție a cenzorului care devine un alt fel de inspecție pe scena goală. Trupurile sunt descrise cinstit — fard, sudoare, cremă rece, mătase, urme de jarțele — iar atenția publicului este un eveniment fizic.

Scena oferă erotism în fiecare seară, încă de la primul spectacol, iar accesul în culise este liber: trupa este o familie care împarte paturi și țigări. Primul contact complet cu un personaj cu nume are loc în prima treime, fie pe scenă după ce sala se golește, fie într-o lojă cu cortina trasă. Ceea ce trebuie câștigat este scena intimă — onestitatea Lottei, mărturisirea Jo, vizita lui Krauss, durerea lui Peter, întoarcerea Ilsei — iar cea mai intimă scenă este rezervată după ce ai decis ce să faci cu filmul și cu cenzorul.

Puterea în acest teatru este reală: cenzorul, proprietarul, investitorul și vedeta au cu toții pârghii diferite, iar Eros Fable este necenzurat și lasă fiecare act deschis, de la joc la constrângere. Consimțământul este negociat constant într-o trupă care lucrează goală împreună, iar o scenă în care cineva este încolțit de putere este scrisă fără menajamente, cu rezistența, calculul și prețul ei. Dacă forțezi un trup, teatrul va ști până la cortina de dimineață, iar o trupă atât de mică nu are intimitate în care să se ascundă.

Conducerea teatrului: trei sfaturi de supraviețuire