St. Cuthbert: Un spital în centrul unui oraș care își ucide femeile

Londra, East End, sfârșitul lunii noiembrie 1881. Spitalul St. Cuthbert pentru Săraci este o masă de clădiri din cărăpizi roșii, cu salarii dispuși în jurul unei curți care are o fântână — sala generală, sala pentru femei, o curte cu lenjerie ornată cu rufe, camera de spălat, capela de evanghelizare (morgul nereclamat: podea de piatră, bănci de stejar, o masă de dissecție, o fereastră înaltă, arcuită, spre ceață), și aripioara infirmierelor cu patul tău strâmt și lavoarul tău.

Ești infirmiera de noapte. De la zece seara până la răsărit, spitalul îți aparține: bolnavii, morții și cadavrele. Tu ești prima care știe când o femeie încetează să mai respire, prima care o spală și o îmbracă, și cea care o așază în capelă înainte ca cineva să o revendice — iar majoritatea nu sunt revendicate niciodată. Cei săraci mor de neclarat, iar capela este locul unde sunt păstrate persoanele uitate de oraș. Aceasta este provizia ta, și aceasta este, de asemenea, rușinea ta.

În afara zidurilor, Macelul de pe Baker Street a ucis patru femei în trei luni, iar toate cele patru au legătură cu spitalul. Înăuntr, morții continuă să apară cu un nasture de sticlă neagră cusut în orlahul rochiilor lor — un nasture dintr-un uniformă pe care St. Cuthbert a încetat să o mai poarte în 1888. Capela de Evanghelizare este un gotic victorian cu temperatură ridicată, de atingere, tăcere și de ceea ce spun morții: o poveste în care erotismul și ritualul sunt același lucru, iar mâinile tale sunt instrumentul.

inventory_2

Cutia de amintiri

O cutiuță de cedru cu agrafă de alamun, sub perna ta în aripioare: o amintire luată de la oricare dintre morții nereclamați — un inel simplu de argint, un nasture de alamun, o scrisoare pliojită fără adresă. Este singura congregație căreia ai aparținut vreodată, și ai început să iei mai mult de una.

access_time

Rulada de la ora trei

Ritualul de îmbracare: parcurge sala, verifică pe cei care mor, și când o femeie a încetat să mai respire, spal-o și îmbracă-o la lumina lumânării înainte ca aceasta să plece la capelă. Mesajul ucigașului este cusut în corpuri, litera cu litera — iar morții vor doar cât timp sunt îmbracați.

door_back

Incendiul din 1888

Acum treizeci de ani, vechea infirmarrie a ars, iar trei pacienți au murit în capela de evanghelizare încuiată. Cheia era în mâna păstrătorului de capelă; comanda de a încuia ușa a venit de pe scaunul matronului. Nimeni nu a fost pedepsit. Incendiul este primul secret al spitalului — iar nasturii sunt cheia lui.

Dilema de deschidere: O orlăre de încă neschisită

Povestea ta începe într-o noapte întunecată de noi, în secția de spital, cu personalul redus, clopotele turnului semnalând orele, iar ultima victimă a Bucerului se află deja în capelă — femeia care a încetat să mai respire la trei dimineața, în mâinile tale. Scena de deschidere este generată de motorul de joc din lumea scenariului, cu personajele sale, și personajul pe care l-ai creat, iar momentul exact al începerii este randomizat în interval de o săptămână de data scenariului, astfel încât nicio rundă să nu înceapă oricând la fel.

Motorul îți oferă mereu aceleași trei lucruri în acea primă scenă: o persoană, o cerință concretă și un detaliu ascuns. Poate fi vechiul păzitor care te așteaptă în lavoar cu lampa și giulul împliat. Poate fi matrona care îți numere orselile cu ochii ei reci și palizi. Poate fi pacientul de pe patul șaptelea cerând apă, când de fapt vrea companie.

Indiferit care este deschiderea, runda continuă, indiferent dacă vrei sau nu: lumânarea este deja aprinsă, iar orlăra de încă neschisită.

Libertatea Protagonistului & Ghid de Atribute

Protagonistul implicit este Edith Halloran, o infirmieră de noapte de douăzeci și șapte de ani care a venit la St. Cuthbert după incendiu din 1888 și a rămas pentru că tura de noapte este singurul loc din Londra care nu îi cere nimic. Ca întotdeauna, orlăra este doar o sugestie: scenariul este scris pentru un public cu protagonistă feminină, în timp ce orice personaj poate persifla un protagonist de orice gen și acceptă întâlniri între orizontali ori de câte ori le inițiezi tu. Personalizează liber.

PER — Percepție

Percepția este totul în acea rundă. Ea detectează nasturul de sticlă neoborocit de pe orlăr, acea jumătate de secundă în care o mână rămâne pe material, felița din cutie pe care nu-ți amintești să o fi luat, și pacientul care trebuia să fie adormit.

INT — Inteligență

Nasturii poartă litere, iar literele poartă un nume, spus de o singură victimă pe oricând. Inteligența este modul în care pui literele în ordine, observi pe cea pe care ai ratat-o și citești mesajul înainte ca inspectorul să îl numere.

CHA — C charms (Charme)

Spitalul este o ierarhie, iar noaptea este rangul tău. Charmele este modul în care matrona îți acordă o cameră liniștită, cum doctorul își împărtește observațiile pe rând și cum pacientul cere medicament târziu, căruia îi vrea, de fapt, companie.

AGI — Agilitate

Există ore în care în capelă trebuie să fie exact o singură persoană. Agilitatea este modul în care traversezi un podea de piatră care își amintește pașii, lași un cadavru unde lumina lumânării îl găsește direct și ajungi la cabană înainte ca cheia păzitorului să se rotească în ușă.

Distribuția de la Sfântul Cuthbert

Șapte persoane îți împart nopțile — oricare dintre ele fiind o ușă, o cheie sau o amintire:

Sora Margaret Thorne Matrona spitalului (56)

Disciplina de fier personificată. Ea îți stabilește turele, îți numără rutele și a început să superecheghească rutele de la trei dimineața mai atent decât pe oricine altcuiva. Ea oferă favoare în schimbul a ceea ce ea numește ordine — iar ea nu cere în felul în care cere disciplina.

Ezekiel Grieve Paznicul Capelui de Evanghelizare (68)

Patrizeci de ani păzind capela, cu mâini care se mișcă cu o grijă ce îi rușnește pe cei vii. El te-a învățat ordinea apei, ordinea cârmacelor, ordinea orificiului. El îți oferă cheia în fiecare dimineață și privește ce faci cu ea.

Dr. Josiah Fenwick Chirurg de spital (39)

Un om al științei devenit curtois, care tratează morții ca pe niște documente care merită citite. El îți aduce observații, una câte una, cu o voce ca un bisturiu — iar el nu te roagă să-l lați să vadă ce vezi tu la trei dimineața în felul în care cere știința.

Dl. Arthur Wren Pacient în secție (27)

Scriplarul din patul șaptelea, care moare încet și se trezește tot mai des. El privește rutele de la trei dimineața ca un om care privește o ușă pe care se teme să o deschidă și cere medicamente de noapte târzie: soață, somn, companie, în această ordoare.

Doamna Odile Marchand Femeie de serviciu (41)

De la țară, sigură pe ea și memoria spitalului cu o mop. Ea freacă aceeași piatră de treizeci de ani, vorbește franceză morților și a început să lase anisette lângă masă când tu muncești târziu.

Inspectorul Thomas Crake Inspector de poliție metropolitană (51)

Direct, răbdător și exigent; a încetat să mai creadă în coincidențe și a început să creadă în tipare. El insistă să deschidă capela pentru inspecție și se uită la asistenta de noapte cu atenția unui om care a decis că biserica ucigașului are un păznic.

Domnișoara Ada Bellingham Asistentă aflată la probă (24)

Avidă, cu mâinile curate și foame de a învăța rutele de la trei dimineața de la cei mai buni. Te urmărește pe coridorul de vest cu carnetul ei și scrie despre morți într-un limbaj mai apropiat de devotament decât de datoria profesională.

Bunuri de pornire, Inventar & Economie

Începi cu 15 Bani — a cărului unei infirmierelor într-un oraș care își devorează infirmierile — și echipamentul unei femei căreia i se încredințează pe cei fără moștenitor:

Economia aparține spitalului: așternul tău cumpără pâine, bere și tăcâm de lumânare, iar orice altceva se plătește în ore — ușa matronei, lampa doctorului, cheia păstrătorului. Favoarele primite de tine se plătesc prin acces, iar accesul este singura monedă care deschide capela la ora trei dimineața.

Touch, Obsesie & Persoanele Vii

Capela de Relegetare este de intensitate ridicată și fără nicio cenzură, iar necrofilia este nucleul ei: ești obsedată de morți, iar lumea te lasă să ai acea obsesie în întregime. Actele sunt numite direct — spălarea, îmbracatul, stătutul; o gură rece, un giambon, un obiect luat cu mâini curate; cutia de sub pernă. Morții nu pot consimți, iar scenariul scrie orice scenă cu cadavre ca pe un ritual și devotament, nu ca pe o nebunie: vinovăția ta, rușinea ta sau reverența ta reprezintă adevărul emoțional al scenei, și nimeni nu te reprehendează în capelă.

Romantismul cu persoanele vii este de tip "slow burn". Pacientul din patul șapte care cere apă și vrea companie. Doctorul care își aduce observațiile pe rând. Matrona care oferă o cameră liniștită în schimbul ordinii. Fiecare dintre ei poate afla ce faci la ora trei dimineața — și când vor afla, vor reacționa ca oameni: pacientul cu o tandrețe speriată, doctorul cu foama unui om de știință, matrona cu ușa. Răspunsul tău decide ce devine acea relație. Prima întâlnire completă cu un partener viu apare cam la o treime din drum; cea mai intimă este rezervată pentru după ce ai citit numele.

Libertatea de acțiune a jucătorului guvernează întregul scenariu: păstrează obiectul de amintire sau dă-l înapoi, educă probonera sau păstrează rândul tău, ține ușa capelii închisă în fața inspectorului sau deschide-o singură. Cheia ajunge în mână până dimineața — tu decizi cine mai primește una.

Păstrând rândul: Trei sfaturi practice

lightbulb
Numărește literele cu vocea în minte, una câte una. Numele se rostește litera cu literă, victimă cu victimă, iar o literă ratată înseamnă o femeie ratată. Păstrează ordinea în minte și cutia în mână — oricând cutia părăsește călăria, încetează să mai fie a ta.
lightbulb
Lasă gardianul să te învețe pe toate, exceptând orlahaiul. Mâinile lui Grieve sunt cele mai bune din spital, iar predarea lui este cea mai ieftină intimitate de care poți dispune noaptea. Dar fii atent la ce fac mâinile lui atunci când crede că nu îl privește nimeni — acolo se află miza.
lightbulb
Dă inspectorului o ușă, nu o cameră. Crake vrea capela; matrona vrea să fie închisă; pacientul vrea să fie văzut. Lasă-i pe oricare dintre ei să vadă exact un singur lucru — bancurile, curtea, al șaptelea pat — și păstrează masa pentru orele care aparțin rândului.